Home Images Blog CV Links


‘L’auzi?


Departe de gandul imaginatiei si aroma visului turbat, am intalnit un suflet ascuns in spatele sperantelor desarte. Mi’a spus ca sunetul vantului ii calauzeste mirosul de dor si ii impleteste privirea din sase foi albastre. L’am intrebat ce vrea, si’a zis ca’mi vrea iubirea. Eu i’am raspuns ca daca ar fi sa fi iubit vreodata, s’a intamplat fara sa stiu. Cum altfel as mai trai? A inceput sa rada, iara si iara, fara sa ii pese de noi. Mirata, am ascuns privirea in buzunarul de la piept si am scos usor o batista parfumata. I’am intins’o firav. A deschis ochii largi, cat pruna de august, si’a zambit. S’a uitat lung la mine, m’a mangaiat pe par, si’apoi a tras cu putere batista din maini. A facut un zgomot ciudat, ca si cand ar fi vrut sa inspire cu totul iubirea. A tinut aer in piept vreo zece secunde, apoi a suflat caldura si scrum. Departe, in zari, o coama de cal alb brazda cerul, lasand soarelui privilegiul de’arama s’apuna. Un vuiet molcom imi vajaia pe langa urechi, parca soptindu’mi un vers. Am inchis ochii. Zgura tremura, vuietul se’ntetea, iar soarele apuse domol. Simteam cum stelele cad, iarba se pleaca, iar zumzetul florilor incepe sa cante. Sufletul ascuns incepu sa fluiere, sa fluiere un cantec pe care’l stiam… ‘l’auzi? ‘l’auzi? Si’ncep sa rad isteric, de parca n’am mai ras de veacuri. Incep sa rad cu lacrimi si totul mi se pare aproape de sfarsit. Natura rade si ea, sau plange. Se’ntampla ceva ce mi’e greu sa explic. De dupa dealuri aud o vioara. Sunetul ei ma ridica subit, imi umple gura cu ceara parfumata si’apoi ma poarta spre infinitul destin. 'L'auzi?

top


Am incercat sa inteleg ce vrei. Am incercat sa descifrez mirosul nucilor din palma ta. Am realizat ca nu mai curge miere, ci ca vantul acesta aspru a sters urmele de cafea de pe buzele tale. Si ce era sa fac atunci? Am purces mai departe spre aurora. Am lasat in urma colindele si merele coapte, si mirosul din ceasca. Am uitat ce inseamna frigul, macar pentru o clipa. Dar mi s’a facut repede dor. M’am intors inghetata spre nord-est, am deschis ochii si l’am lasat sa curga, apoi am clipit inca o data si’am rostit vorbele tale. Acum stau uscata printre cioburi de portelan, gandind ca poate un lipici fantastic va reface viitorul. Gresit. Pana si sunetul greu al clipelor bune s’a stins usor, de parca ar fi uitat ca sunt si eu vie. Dar ‘nu’i nimic’, mi’am zis. De’atunci incerc sa refac si sa mi’amintesc, lunatic, spre ce tind. Am inchis iar ochii. Am v
azut cum trecutul si viitorul isi iau ramas bun, pasind fiecare spre lumi anoste. Ma uit insa la floarea primita si realizez ca exista. Te las sa o ridici, doar ca sa te rog sa o pui la loc. Dar iar ai spus ‘asteapta’, fara pic de intentie. De’atunci astept…

top

Crezul


Printesa inimii si’a lumii m’antrebat ieri daca nu cumva mi’e rau. I’am raspuns ca mi’a fost alatlaieri, dar ca de ieri ma lupt si azi mi’e lene. Mi’a fost candva bine, dar de atunci am uitat cum e. De atunci te tot intreb si eu pe tine, fiindca stiu ca ai reteta. Imi spui ca ingredientul e secret, dar am vazut eu ca ai folosit roua si luna, si praf, si priviri. Dar nu stiu exact in ce cantitati. Te’am intrebat si ieri care’i secretul. Tii minte ce mi’ai zis? Ai suflat de doua ori pe cartea ceea crestata de timp, ai inganat o data o rugaciune sinistra, ai dat din pinteni de prea mulre ori, si’apoi ai zis: “Asculta, apoi canta si nu uita sa crezi.” Azi, ca si cum nu ar fi fost de ajuns, m’am zvarcolit anemic in ganduri ravasite, si tot n’am reusit sa dibuiesc reteta. Nu vreau sa par tafnoasa, dar mi’ai promis atunci ca astazi a’i sa ma cauti si ca maine ma dezlegi. A sosit deja maine si tu n’ai mai venit. Astept iar ca nebuna sa mi te’nclini si cu un zambet mare sa’mi spui ca doamna ieri, cu omul azi, rezulta cat un maine; ca alaltaieri, atasat cumintel, formeaza notele de baza; ca parfumul persista doar daca e senin, iar cantecul nu’i cela simplu ce’l stiam; e unul nou, cantat pe rand, in valuri de matase alba, pe langa stresini de carton, si’apoi picat, lasat sa cada. E azi, dar parca este maine, cand tocmai ieri am zis sa cred…